Sursa foto: mediafax.ro
Sursă: Mediafax.ro
Citește și: Claudiu Manda cere clarificări despre propunerile lui Luca Niculescu pentru economia României
În 2026, cursa pentru controlul gazelor naturale din estul Mediteranei intră într-o nouă etapă, concentrându-se pe infrastructură. Dacă anterior principala miză era deținerea zăcămintelor, acum competiția se mută asupra rețelelor de transport, procesare și export, potrivit El País.
Disputele privind delimitarea apelor teritoriale între Turcia, Grecia, Cipru, Libia și Egipt au fost alimentate de descoperirea unor importante zăcăminte de gaze în regiune. În prezent, însă, controlul asupra infrastructurii energetice devine la fel de important ca și deținerea resurselor, explică Cyril Widdershoven, reprezentant al companiei de consultanță Blue Water Strategy.
Care sunt avantajele Egiptului în această competiție?
Egiptul are un avantaj semnificativ în regiune, fiind singura țară cu instalații de lichefiere a gazelor naturale (GNL) capabile să exporte pe scară largă. Terminalele de la Idku și Damietta permit Egiptului să primească, să lichefieze și să exporte gaze, inclusiv din zăcămintele israeliene Leviathan și Tamar. În plus, Cipru a încheiat un acord cu Egiptul pentru reexportarea gazelor sale naturale.
- Infrastructura egipteană este deja utilizată pentru exporturi
- Capacitatea de regazificare a fost extinsă cu nave plutitoare
- Construirea unei infrastructuri noi ar necesita aproape un deceniu și miliarde de dolari
- Egiptul exportă gaze din Israel și are acorduri cu Cipru
- Producția internă scade, iar consumul intern crește
Ce strategie adoptă Turcia în această competiție?
Turcia mizează pe diversificarea surselor de energie și pe transformarea țării într-un hub regional de gaze. Ankara dezvoltă gazoducte, crește producția internă și extinde capacitățile de stocare. Poziția geografică a Turciei, la intersecția dintre Rusia, Europa și Orientul Mijlociu, îi oferă un avantaj major în accesul la resurse.
Relațiile cu Rusia și Iran, precum și cele cinci terminale de regazifiere, permit Turciei să-și diversifice sursele și să devină un punct de tranzit pentru gazele din regiune. Astfel, strategia turcă vizează nu doar controlul zăcămintelor, ci și poziția de centru energetic regional.
În concluzie, în 2026, controlul infrastructurii devine cheia pentru dominarea pieței de gaze din estul Mediteranei, Egiptul și Turcia fiind principalele protagoniste ale acestei competiții.